Pamantul pana la Potop

Cu ce se deosebeste Pamantul de pana la Potop cu cel de astazi?

In cartea Geneza unde este relatata istoria crearei lumii gasim scris: “Astfel, Dumnezeu a făcut bolta şi a despărţit apele care sunt sub boltă de apele care sunt deasupra ei. Şi aşa a şi fost.” Geneza 1:7.

Atribuind cele scrise la limbajul modern si cunostintele stiintifice, putem afla prin creearea atmosferei “bolta” in a doua zi a Creatiei o parte din rezervele de apa se aflau in afara ei, adica deasupra invelisului de aer imprejurul planetei nostre era prezent un strat de apa in stare gazoasa. “când i-am făcut îmbrăcăminte din nori şi am înfăşat-o în întuneric gros” Iov 38:9.

Specialist in fizica atmosferei doctorul Djozef Dillou a realizat o evaluare matematica referitor la ce cantitate de aburi se putea afla stabil deasupra invelisului de aer. Sa constata ca acest strat trebuia sa fi avut puterea echivalenta a unui strat de apa in stare lichida cu cu o grosime de 12 metri la suprafata pamantului. Prin distrugerea acestui strat ar fi dus la caderea precipitatiilor sub forma lichida pe o perioada de aproximativ 40 de zile, ceea ce si sa intiplat pe timpul Potopului.

Pentru o comparatie sa zicem ca in urma condensari bruste a apei care se afla in stare gazoasa in atmosfera in prezent, ar cauza ploi cu o durata de cateva ore si cantitatea de precipitatii destribuita pe toata suprafata globului nu ar depasi 5 cm.

Ce efecte ar fi avut acest strat asupra vietii pe Pamant? Este evident ca invelisul de apa in stare gazoasa, permite trecerea libera a partii vizibile din lumina solara, insa ar fi retinut reflectarea radiatiei cu lungime de unda lunga (termice), creind astfel un efect de sera la nivel global. In acest fel suprafata planetei de la un pol la altul avea parte de o clima blinda tropicala. In adevar, studierea fosilelor de plante ne arata clar prezenta in trecutul indepartat a unei vegetatii asemanatoare care era prezenta atat in regiunea ecuatorului cat si in zonele polare. Despre aceasta ne vorbesc zacamintele de carbuni, care se intilnesc in zona Artica si Antarctica formate din cantitati enorme de plante tropicale.

In continuare, incalzirea uniforma a suprafetei Pamantului ar fi dus la exluderea prezentei vantului, uraganelor, ploilor, inundatiilor si a altor fenomene meteorologice complicate. Datele paleontologice la randul lor ne aduc argumente in sprijinul acestei idei. In flora si fauna din vechime existau plante gigantice cu radacini slab dezvoltate, ceea ce era imposibil in cazul prezentei vanturilor si ploilor. Lipsa ploilor este confirmata si de faptul ca pana la Potop nu era prezent fenomenul curcubeului (Geneza 9:8-17). Conditiile climatice cu care ne-am obisnuit in deosebi schimbarea anotimpurilor a aparut doar dupa Potop ca rezultat al distrugerii acestui strat: “Atâta timp cât va dăinui pământul, nu vor înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea.” Geneza 8:22

In afara de aceasta, invelisul de apa putea servi ca un scut contra radiatiei solare distrugatoare (radiatia ultravioleta), care duce la mutatii degenerative la nivel genetic, micsorind de astfel durata vietii a organismelor vii. Acest lucru a fost una din cauzele ce a dus la micsorarea vietii oamenilor dupa Potop. Varsta medie a oamenilor pana la Potop constituia 900 de ani (Geneza 5). Afirmatia de genul ca aceste cifre reprezinta de fapt varsta nu in ani dar luni, nu rezista criticii: in caz contrar Metusala s-ar fi nascut cand tatal sau Enoh avea doar 5 ani.

Dupa Potop insa durata vietii scade brusc, astfel la doar 500 de ani dupa potop varsta oamenilor ajunge la 120 de ani.

Inca o consecinta a prezentei unei cantitati mari de apa deasupra atmosferei, ar fi trebuit sa fie o presiune atmosferica de doua ori mai ridicata (mai precis – 2,14ori) decat cea din zilele noastre.

Confirmarea acestui fapt o gasim in bulele de aer “conservate” in chihlimbar, in care presiunea partiala a principalelor gaze care alcatuisc atmosfera este considerabil mai ridicata decat cea actuala. Dimensiunea fosilelor si amprentele insectelor de asemenea ne vorbesc de prezenta a unei presiuni mai mari in comparatie cu cea actuala.

Este cunoscut faptul, ca organismele insectelor se alimenteaza cu oxigenul necesar nemijlocit prin capilarele invelisului lor chitinos. Cu cat presiunea atmosferica este mai ridicata, cu atat mai adinc poate patrunde oxigenul si prin urmare insectele pot sa atinga dimensiuni cat mai mari. Iar fosilele de insecte descoperite sunt mai mari decat cele din zilele nostre. De exemplu, libelule cu aripi de jumatate de metru – nu reprezinta o raritate printre fosile. Presupunerea existentei pana la Potop a unei presiuni atmosferice mai ridicate indirect este confirmata si de faptul ca pana la Potop mentinerea activitatii organismelor omului si animalelor nu necesita alimentarea cu proteine (“Apoi Dumnezeu a zis: „V-am dat toate plantele care fac sămânţă şi care se află pe tot pământul şi toţi pomii care fac fructe cu sămânţă în ele, ca să le aveţi pentru hrană.Tuturor animalelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor animalelor mici care mişună pe pământ, care au suflare de viaţă în ele, le-am dat ca hrană toate plantele verzi.“ Şi aşa a şi fost.”Geneza 1:29-30). Dar imediat dupa Potop, intr-un aer cu mult mai descarcat comparativ cu cel initial, aceeasi activitate necesita un consum de energie mai mare (ca si cum ati fi fost nevoiti sa va mutati din campie la munte), ce de fapt putea servi ca motiv din care cauza Dumnezeu a permis consumul de carne: “Tot ce se mişcă şi are viaţă vă va fi hrană. Aşa cum v-am dat plantele verzi, acum vă dau totul. ” Geneza 9:3.

Cu toate acestea, stratul de apa de 12 metri din jurul atmosferei cu siguranta nu ar fi fost suficient, ca sa acopere toti muntii care sunt sub cer (Geneza 7:19). Cea mai mare parte a apelor Potopului, fara nici o indoiala ar fi constituit-o, apele de sub “bolta”. Se pare ca doar o mica parte din ea era concentrata in ocianul stravechi.

Studierea compozitiei chimice a substantei meteoritilor ne arata ca 19% sunt compusi din apa sub diferite forme. Nu avem motive sa presupunem ca continutul initial al apei in elementele pamantului cu mult se diferentia de acest nivel. In acest fel, incalzirea rapida a nucleului Pamantului, presiunii inalte si reactiei de dezintegrare radioactiva ar fi dus la eliberarea unei parti de apa de sub scoarta terestra de o compozitie suprasaturata si intr-o stare supraincalzita. La suprafata trebuia sa fi fost insotita de o activitate geotermala. In textul din ebraica veche, cuvantul care a fost tradus in romana ca abur, care uda fata pamantului Geneza 2:6, in aceasi masura poate fi tradus si ca sursa fierbinte, fontan sau gheizer. Cu atit mai mult ca patru riuri, ce se desparteau in diferite directii din Eden (Pişon, Ghihon, Tigru si Eufrat; Geneza 2:10-14) nu puteau in lipsa ploilor sa aiba alta provenienta decat geotermala. In Apocalipsa 14:7 este mentionat ca izvoarele de apa fac parte din cretia lui Dumnezeu alaturi de cerul, pamantul si marea.

Astfel, modelul descris in Biblie a Pamantului pana la potop nicidecum nu contrazice datele stiintifice.