Erori si falsificari

In cautarea stramosilor omului, alaturi de neintelegeri au fost facute erori mari. Geolog-amator Harold Cook in 1917 a gasit in partea de west a Nebraska un dinte de provenienta veche, iar paleontologul Henry F. Osborn a presupus , ca el are caracteristici atat de dinte uman cat si de maimuta. Aceasta ipoteza, sustinuta de cativa savanti, a fost realizata pe calea constructiei speculative a craniului si corpului (doar pe baza unui dinte) care a dus la aparitia desenului omul Nebraska, impreuna cu familia sa.

Insa in 1927 au fost descoperte si alte parti ale Hesperopithecus haroldcooki — ''veriga lipsa'' al procesului evolutiv care a dus la aparitia omului. Mai tarziu sa constatat ca era vorba de un mamifer, care la exterior este asemanator cu un porc. Alt exemplu de eroare — ramapithecus, reconstruit dintr-o bucata de maxilar si niste fragmente de dinti, considerat unul din stramosii omului o perioada de timp pana savantii au recunoscut ca acest maxilar apartine unui antropoid disparut.

Au fost si alte erori ale paleontologilor ba chiar falsificari. De exeplu, Ernst Haeckel datorita imaginatiei sale artistice a creat pitecantropul (ipoteza lui pana in ziua de azi nu a fost confirmata). Imaginea cu presupusul pitecantrop un timp indelungat era doar un portret al fanteziei lui Haeckel, pana medicul olandez Eugene Dubois in anul 1891 placa in cautarea lui (pe insula Jawa, actualmente Indonezia). El gaseste cateva oase, iar apoi intentionat selecteaza oasele corespunzatoare: femur uman, acoperisul craniului de Gibbon gigantic si 2 dinti ai cuiva. Dupa aceea Dubois anunta, ca a gasit oasele pitecantropului lui Haeckel (renumitul „om din Jawa”) - veriga lipsa care a dus la aparitia omului. Insa el a tacut in legatura cu inca una din descoperirile sale iportante – doua cranii de om vechi. Cu timpul (in sec.XX, 19 savanti-evolutionisti au desmintit afirmatia lui Dubois.
Aceeasi pacaleala sa dovedit a fi si eoantrop (''omul timpuriu''), mai cunoscut si sub numele omul Piltdown, descoperit in Marea Britanie in anul 1912 si in anul 1953 recunoscut ca fals de catre membrii muzeului Britanic. Craniul sa dovedit a fi de om vechi, iar maxilarul de urangutan modern, intentionat supus unei prelucrari chimice pentru imbatrinire.
Aceeasi soarta a avut-o inca o ''veriga de trecere'' — Sinanthropus sau omul Pekin, ramasitele caruia dupa nenumarate cereri catre China din partea comunitatii internationale de experti, intr-un mod misterios au diparut intre anii 1941-1945.
Ultima eroare (sau falsificare?) a avut loc in 1983, cand un grup de savanti europeni au atribuit ca forma de trecere (''a omului di Orsa'') un craniu de magar de 4 luni. Recent a fost recunoscuta fosila falsa ''Archaeoraptor'' (presupusa veriga intermediara intre dinozaurii terestrii si pasari ), pe care renumita revista National Geographic a numit-o dovada provinientei pasarilor din dinozauri.
In realitate, pasarei preistorice niste escroci iau adaugat coada de dinozaur (in nord-westul Chinei, in provincia Lyaolin, exista o fabrica intreaga de creare a ''fosilelor vechi'').
In acest fel, nu avem nici o forma de trecere credibila, care sa confirme evolutia treptata de la un stramos comun al maimutei si omului, cum ni se impune cu ajutorul la o serie de desene filogenetice ale reconstructiei craniului, nu au fost descoperite.
De exemplu, antropologul Richard Leakey in anul 1972 a reconstruit craniul „stramosului omului”, componente ale caruia el lea gasit in Africa. Insa, la momentul de fata sa constatat ca Leakey a manipulat cu oasele craniului KNM-ER 1470, ca dupa restaurare sai redea o forma veche (dovedit prin reconstructia moderna). Cu atat mai mult ca pretinsele ramasite el lea gasit in roci cu mult mai vechi, decat rocile in care sunt gasite asa numitii „antropoizi”, dar in realitate doar maimute mari.