Chiar
si cel mai simplu organism detine o complexitate de functii
(alimentatia, eliminarea reziduurilor, protectia, reproducerea,
s.a.), care trebuie sa se realizeze toate, impreuna,concomitent si pe
deplin. Aparitia treptata a functiilor, sistemelor sau organelor (de
exemplu, in rezultatul mutatiilor pozitive) este imposibila si un
astfel de proces nu este cunoscut savantilor.
Laureat
al premiului Nobel pentru crearea modelului ADN James
Watson a remarcat, “genele mutante
de obicei sunt recesivi, deoarece mutatia afecteaza capacitatea de
sintetizare corespunzatoare a proteinelor ”,
cu alte cuvinte aceste gene nu participa la biosinteza proteinei.
Inca un laureat al premiului Nobel Albert Szent-Györgyi afirma
acelos lucru, dar mult mai categoric: “probabilitatea
imbunatatirii vietii in rezultatul mutatiei intimplatoare este egala
cu zero”.
Putem
sa consideram ca aceste afirmatii ale savantilor renumiti sunt
contoversate, desi acestea sunt dovedite experimental: mutatiile,
schimbarea structurii proprietatilor proteinei duc la pierderea
sumara a informatiei, dar nu la cresterea ei (adica cu cat sunt mai
multe mutatii, cu atat ramane mai putina informatie utila), chiar
daca aceste mutatii au un caracter pozitiv.
Dar este cu totul nefondata parerea lui Darwin si a darwinistilor moderni, ca unele organisme au provenit de la altele, formele superioare de viata au provenit de la cele inferioare. Aceasta afirmatie se bazeaza exclusiv doar pe credinta, deoarece savantii pana in zilele nostre niciodata n-au observat nici un fapt de macroevolutie, adica aparitia structurilor noi complexe.
Scuzele, de tipul: ''macroevolutia nu este posibila de observat, fiindca ea are loc prea lent'' sunt gresite. Sunt mari termenii de reproducere a animalelor superioare, dar, de exemplu, pentru bacterii in timp de un an se poate de obtinut de la 10 la 100 de mii de generatii si de observat schimbarile sale.
Aceste schimbari, obtinute in conditii de laborator pe calea selectiei artificiale, pot ridica capacitatea de adaptare a bacteriei (de exemplu, E. Coli), insa la evolutie (conceptia ''de la bacterie la om'') acesta nu are nici o atributie. De asemenea aparitia rezistentei bacteriei la antibiotice este rezultatul nu evolutiei, dar a pierderii informatiei genetice a microorganismului. La urma urmei micsorarea genomului este tipic pentru multi agenti patogeni intercelulari (bacterii si virusi).
La etapa actuala, in multe laboratoare din intreaga lume sunt efectuate experimente pe milioane de muste de fructe (Drosophila) cu un ciclu de viata scurt, supuse unor efecte speciale care au ca rezultat diferite mutatii. Insa, savantii au obtinut doar... muste defecte. Pana acum, nu a fost observata nici o mutatie, care sa duca la aparitia noilor structuri functionale. Mustele au ramas muste, desi cu defecte, iar bacteriile — bacterii (cu genomuri amplificate).
Dar schimbarea organismului, prin pierderea informatiei, nu este evolutie. Pentru a dovedi existenta evolutiei de la microorganism primitiv la om, este necesara cresterea multipla si constanta a informatiei genetice, dar nu pierderea ei. Cu toate acestea, teoria Sintetica a evolutiei moderne (TSE), care a luat locul darwinismului clasic, repeta ideea lui Darwin a aparitiei tuturor animalelor si plantelor de la o singura cauza primara, prin aceasta, ''modernizand'' mecanismul.
Acum macroevolutia decurge, chipurile, nu numai datorita selectiei naturale, dar si mutatiilor intimplatoare si izolatiei reproductive. Insa ipotezele epocii vapoarelor cu aburi, chiar si modernizate, nu trebuie de atribuit epocii moderne a revolutiei informaticii.
Dar este cu totul nefondata parerea lui Darwin si a darwinistilor moderni, ca unele organisme au provenit de la altele, formele superioare de viata au provenit de la cele inferioare. Aceasta afirmatie se bazeaza exclusiv doar pe credinta, deoarece savantii pana in zilele nostre niciodata n-au observat nici un fapt de macroevolutie, adica aparitia structurilor noi complexe.
Scuzele, de tipul: ''macroevolutia nu este posibila de observat, fiindca ea are loc prea lent'' sunt gresite. Sunt mari termenii de reproducere a animalelor superioare, dar, de exemplu, pentru bacterii in timp de un an se poate de obtinut de la 10 la 100 de mii de generatii si de observat schimbarile sale.
Aceste schimbari, obtinute in conditii de laborator pe calea selectiei artificiale, pot ridica capacitatea de adaptare a bacteriei (de exemplu, E. Coli), insa la evolutie (conceptia ''de la bacterie la om'') acesta nu are nici o atributie. De asemenea aparitia rezistentei bacteriei la antibiotice este rezultatul nu evolutiei, dar a pierderii informatiei genetice a microorganismului. La urma urmei micsorarea genomului este tipic pentru multi agenti patogeni intercelulari (bacterii si virusi).
La etapa actuala, in multe laboratoare din intreaga lume sunt efectuate experimente pe milioane de muste de fructe (Drosophila) cu un ciclu de viata scurt, supuse unor efecte speciale care au ca rezultat diferite mutatii. Insa, savantii au obtinut doar... muste defecte. Pana acum, nu a fost observata nici o mutatie, care sa duca la aparitia noilor structuri functionale. Mustele au ramas muste, desi cu defecte, iar bacteriile — bacterii (cu genomuri amplificate).
Dar schimbarea organismului, prin pierderea informatiei, nu este evolutie. Pentru a dovedi existenta evolutiei de la microorganism primitiv la om, este necesara cresterea multipla si constanta a informatiei genetice, dar nu pierderea ei. Cu toate acestea, teoria Sintetica a evolutiei moderne (TSE), care a luat locul darwinismului clasic, repeta ideea lui Darwin a aparitiei tuturor animalelor si plantelor de la o singura cauza primara, prin aceasta, ''modernizand'' mecanismul.
Acum macroevolutia decurge, chipurile, nu numai datorita selectiei naturale, dar si mutatiilor intimplatoare si izolatiei reproductive. Insa ipotezele epocii vapoarelor cu aburi, chiar si modernizate, nu trebuie de atribuit epocii moderne a revolutiei informaticii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu