Geologie

 

Mecanismul Potopului 

Ce procese totusi au avut loc in timpul evenimentului catastrofic in istoria Pamantului cunoscut sub numele de “Potopul Biblic”?

In cartea Geneza gasim mentionat: “În al şase sutelea an al vieţii lui Noe, în a şaptesprezecea zi a lunii a doua, toate fântânile marelui adânc au ţâşnit, iar stăvilarele cerului s-au deschis.Ploaia a căzut pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.” Geneza 7:11-12

Iata cum ar fi descris acest fenomen geofizicienii. Supraincalzirea continua a nucleului Pamantului ar fi creat o stare de tensiune scoarta terestra, aproape de critica. Chiar si o mica influenta din exterior, cum ar fi caderea unui meteorit de marimi mari nemijlocit ar fi dus la divizarea scoartei terestre. Aceasta crapatura care se extindea cu viteza sunetului prin roca, avea nevoie de doar 2 ore ca sa inconjoare Pamantul. Sub influenta presiunii in crapatura creata - “izvoarele adancului ” - sau grabit sa iasa rocile impreuna cu apa subterana incalzita (chiar si in zilele noastre aproximativ 90% din materialul eruptiilor vulcanice il alcatuieste apa). Conform unor calcule, energia sumara al acestei eruptii de 10 000 de ori intrecea energia eruptiei vulcanului Krakatau. Inaltimea aruncarii materialului eruptiei alcatuia aproximativ 20 km., iar ajungind in straturile superioare ale atmosferei “cenusa” ar fi dus la condensarea activa si distrugerea stratului de protectie din apa gazoasa, care a cazut pe pamant sub forma de ploi torentiale. Apele subterane au alcatuit o parte importanta din apele Potopului – cantitatea sumara a eruptiei apelor din adincuri este echivalenta cu jumatate din rezervele actuale de apa din oceane si mari. Izvoarele marelui adinc au inundat suprafata pamantului 150 de zile (Geneza 7:24), in timp ce ploaia a durat doar 40 de zile, conform anumitor calcule cu intensitatea de 12.5 mm pe ora.

Disparitia invelisului natural de protectie a dus practic la racirea momentala in zonele polare al plantei si formarea calotelor glaciare. Inghetati in ghetarii subpolari au nimerit si reprezentantii florei si faunei tropicale. Paleontologii des gasesc ramasite bine pastrate de animale vechi si plante – mamuti, tigrii cu dinti sabie, copaci de palmier si prune cu frunzi verzi si fructe coapte si alte lucruri asemanatoare. Descoperire de senzatie a fost mamuti care sau pastrat cu mancarea neprelucrata in stomac si chiar nerugumata in gura. Permafrostul nu reprezinta nimic altceva decat straturile inghetate instantaneu de apa si noroi, cu o adincime de peste o mie de metrii, toate acestea sunt literalmente saturate cu plante si ramasite de animale. In esenta, acestea sunt tot aceleasi straturi geologice, numai nu “stinse” ci inghetate. Deoarece in toate locurile unde se poate de gasit in cel mai bun caz sub forma de fosile, aici sunt prezente intr-o stare “proaspat congelate”.

Specialistiiconsidera, ca astfel de efect se poate de atins doar in conditie de scadere brusca a temperaturii pana la -50 - -100 grade Celsius. Toate acestea ne dovedesc despre prezenta unei catastrofe bruste si respinge teoria glaciatiunii treptate.

In oceanul gigantic creat sau dezlantuit furtuni uriase si valuri mareice. Tot ce era viu a fost “spalat” de pe suprafata pamanului si transportate in zone mai joase unde au fost ingropate de fluxurile de noroi tulburi, cenusa vulcanica si material sedimentar, sau format asa numitele “morminte de dinozauri” - locurile unde la momentul de fata sunt descoperite acumulari uriase de fosile de diferite specii de animale de dimensiuni mari si mici. Aglomeratiile haotice si prezenta neordinara a fosilelor ne vorbeste de o moarte neasteptata si violenta a fiintelor ingropate.

Materialul dizolvat suprasaturat slab acid si cald a apei geotermale sau amestecat cu apele slab alcaline ale ocianului rece. Aceasta a dus la caderi intensive de precipitatii in rezultatul caruia pe toata suprafata pamantului sa depus un strat gros de roci sedimentare. La suprafata apei plateau in deriva “insule” gigantice de copaci si plante iesite la suprafata, care mai apoi sau sedimentat alcatuind astazi zacamintele de carbine.

In perioada de triumph a teoriei uniformiste se considera ca rocile sedimentare sau format pe parcursul a milioane de ani. Insa stiinta moderna din acest punct de vedere nu a dat raspuns la urmatoarele intrebari:

• De ce rocile sedimentare aproape uniform acopera practic toata suprafata Pamantului, daca planeta noastra nu a fost niciodata acoperita complet de apa?
• Cum sau format fosilele, in cazul in care sedimentarea lor a fost lenta si precipitarea mineralelor necesita mii de ani, insa pentru descompunerea si distrugerea organismelor este suficientsi o luna?
• De ce o mare parte din fosile au amprente care ne arata o moarte si ingropare rapida a organismelor? Sunt gasite fosile de pesti care inghit peste mai mic sau ingropate in stratul sedimentar la momentul nasterii.
• Cum de explicat existenta in depozitele sedimentare a copacilor pietrificati care strabat cateva straturi de roci sedimentare diferite?
• De ce rocile sedimentare de carbonat au culoare alba si practice sun lipsite de impuritati in cantitatea care trebuia sa se acumuleze in decurs de milioane de ani?

      

Pamantul pana la Potop

Cu ce se deosebeste Pamantul de pana la Potop cu cel de astazi?

In cartea Geneza unde este relatata istoria crearei lumii gasim scris: “Astfel, Dumnezeu a făcut bolta şi a despărţit apele care sunt sub boltă de apele care sunt deasupra ei. Şi aşa a şi fost.” Geneza 1:7.

Atribuind cele scrise la limbajul modern si cunostintele stiintifice, putem afla prin creearea atmosferei “bolta” in a doua zi a Creatiei o parte din rezervele de apa se aflau in afara ei, adica deasupra invelisului de aer imprejurul planetei nostre era prezent un strat de apa in stare gazoasa. “când i-am făcut îmbrăcăminte din nori şi am înfăşat-o în întuneric gros” Iov 38:9.

Specialist in fizica atmosferei doctorul Djozef Dillou a realizat o evaluare matematica referitor la ce cantitate de aburi se putea afla stabil deasupra invelisului de aer. Sa constata ca acest strat trebuia sa fi avut puterea echivalenta a unui strat de apa in stare lichida cu cu o grosime de 12 metri la suprafata pamantului. Prin distrugerea acestui strat ar fi dus la caderea precipitatiilor sub forma lichida pe o perioada de aproximativ 40 de zile, ceea ce si sa intiplat pe timpul Potopului.

Pentru o comparatie sa zicem ca in urma condensari bruste a apei care se afla in stare gazoasa in atmosfera in prezent, ar cauza ploi cu o durata de cateva ore si cantitatea de precipitatii destribuita pe toata suprafata globului nu ar depasi 5 cm.

Ce efecte ar fi avut acest strat asupra vietii pe Pamant? Este evident ca invelisul de apa in stare gazoasa, permite trecerea libera a partii vizibile din lumina solara, insa ar fi retinut reflectarea radiatiei cu lungime de unda lunga (termice), creind astfel un efect de sera la nivel global. In acest fel suprafata planetei de la un pol la altul avea parte de o clima blinda tropicala. In adevar, studierea fosilelor de plante ne arata clar prezenta in trecutul indepartat a unei vegetatii asemanatoare care era prezenta atat in regiunea ecuatorului cat si in zonele polare. Despre aceasta ne vorbesc zacamintele de carbuni, care se intilnesc in zona Artica si Antarctica formate din cantitati enorme de plante tropicale.

In continuare, incalzirea uniforma a suprafetei Pamantului ar fi dus la exluderea prezentei vantului, uraganelor, ploilor, inundatiilor si a altor fenomene meteorologice complicate. Datele paleontologice la randul lor ne aduc argumente in sprijinul acestei idei. In flora si fauna din vechime existau plante gigantice cu radacini slab dezvoltate, ceea ce era imposibil in cazul prezentei vanturilor si ploilor. Lipsa ploilor este confirmata si de faptul ca pana la Potop nu era prezent fenomenul curcubeului (Geneza 9:8-17). Conditiile climatice cu care ne-am obisnuit in deosebi schimbarea anotimpurilor a aparut doar dupa Potop ca rezultat al distrugerii acestui strat: “Atâta timp cât va dăinui pământul, nu vor înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea.” Geneza 8:22

In afara de aceasta, invelisul de apa putea servi ca un scut contra radiatiei solare distrugatoare (radiatia ultravioleta), care duce la mutatii degenerative la nivel genetic, micsorind de astfel durata vietii a organismelor vii. Acest lucru a fost una din cauzele ce a dus la micsorarea vietii oamenilor dupa Potop. Varsta medie a oamenilor pana la Potop constituia 900 de ani (Geneza 5). Afirmatia de genul ca aceste cifre reprezinta de fapt varsta nu in ani dar luni, nu rezista criticii: in caz contrar Metusala s-ar fi nascut cand tatal sau Enoh avea doar 5 ani.

Dupa Potop insa durata vietii scade brusc, astfel la doar 500 de ani dupa potop varsta oamenilor ajunge la 120 de ani.

Inca o consecinta a prezentei unei cantitati mari de apa deasupra atmosferei, ar fi trebuit sa fie o presiune atmosferica de doua ori mai ridicata (mai precis – 2,14ori) decat cea din zilele noastre.

Confirmarea acestui fapt o gasim in bulele de aer “conservate” in chihlimbar, in care presiunea partiala a principalelor gaze care alcatuisc atmosfera este considerabil mai ridicata decat cea actuala. Dimensiunea fosilelor si amprentele insectelor de asemenea ne vorbesc de prezenta a unei presiuni mai mari in comparatie cu cea actuala.

Este cunoscut faptul, ca organismele insectelor se alimenteaza cu oxigenul necesar nemijlocit prin capilarele invelisului lor chitinos. Cu cat presiunea atmosferica este mai ridicata, cu atat mai adinc poate patrunde oxigenul si prin urmare insectele pot sa atinga dimensiuni cat mai mari. Iar fosilele de insecte descoperite sunt mai mari decat cele din zilele nostre. De exemplu, libelule cu aripi de jumatate de metru – nu reprezinta o raritate printre fosile. Presupunerea existentei pana la Potop a unei presiuni atmosferice mai ridicate indirect este confirmata si de faptul ca pana la Potop mentinerea activitatii organismelor omului si animalelor nu necesita alimentarea cu proteine (“Apoi Dumnezeu a zis: „V-am dat toate plantele care fac sămânţă şi care se află pe tot pământul şi toţi pomii care fac fructe cu sămânţă în ele, ca să le aveţi pentru hrană.Tuturor animalelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor animalelor mici care mişună pe pământ, care au suflare de viaţă în ele, le-am dat ca hrană toate plantele verzi.“ Şi aşa a şi fost.”Geneza 1:29-30). Dar imediat dupa Potop, intr-un aer cu mult mai descarcat comparativ cu cel initial, aceeasi activitate necesita un consum de energie mai mare (ca si cum ati fi fost nevoiti sa va mutati din campie la munte), ce de fapt putea servi ca motiv din care cauza Dumnezeu a permis consumul de carne: “Tot ce se mişcă şi are viaţă vă va fi hrană. Aşa cum v-am dat plantele verzi, acum vă dau totul. ” Geneza 9:3.

Cu toate acestea, stratul de apa de 12 metri din jurul atmosferei cu siguranta nu ar fi fost suficient, ca sa acopere toti muntii care sunt sub cer (Geneza 7:19). Cea mai mare parte a apelor Potopului, fara nici o indoiala ar fi constituit-o, apele de sub “bolta”. Se pare ca doar o mica parte din ea era concentrata in ocianul stravechi.

Studierea compozitiei chimice a substantei meteoritilor ne arata ca 19% sunt compusi din apa sub diferite forme. Nu avem motive sa presupunem ca continutul initial al apei in elementele pamantului cu mult se diferentia de acest nivel. In acest fel, incalzirea rapida a nucleului Pamantului, presiunii inalte si reactiei de dezintegrare radioactiva ar fi dus la eliberarea unei parti de apa de sub scoarta terestra de o compozitie suprasaturata si intr-o stare supraincalzita. La suprafata trebuia sa fi fost insotita de o activitate geotermala. In textul din ebraica veche, cuvantul care a fost tradus in romana ca abur, care uda fata pamantului Geneza 2:6, in aceasi masura poate fi tradus si ca sursa fierbinte, fontan sau gheizer. Cu atit mai mult ca patru riuri, ce se desparteau in diferite directii din Eden (Pişon, Ghihon, Tigru si Eufrat; Geneza 2:10-14) nu puteau in lipsa ploilor sa aiba alta provenienta decat geotermala. In Apocalipsa 14:7 este mentionat ca izvoarele de apa fac parte din cretia lui Dumnezeu alaturi de cerul, pamantul si marea.

Astfel, modelul descris in Biblie a Pamantului pana la potop nicidecum nu contrazice datele stiintifice.

Unde a disparut apa dupa Potop?

In cartea Geneza 7:21-23; 8:3-5,13 gasim descris un eveniment unic catastrofal care sa pertrecut cu aproximativ 4700 ani in urma — Potopul mondial.

Deseori apare intrebarea unde a disparut apa dupa Potopul mondial? Raspunsuleste simplu: Nicaieri! Toata apa care acoperea pamantul in timpul Potopului pana in ziua de azi continua sa se afle pe suprafata planetei Pamant. Ea si acum acopera planeta mai mult de 70% din suprafata avind un volum de 1.1 miliarde km. Cubi. Daca relieful pamantului l-am nivela sub forma unei sfere, deasupra acestei sfere ar sta un strat de apa cu grosimea de 3700 metri. In Biblie gasim mentionate indicatii a faptului ca actualele mari si oceane sunt acele ape cu care a fost inundat pamantul in zilelel lui Noe.

Cartea Iov 38:8-11; Psalmi 103:6-9; Isaia 54:9

Atunci cum a iesit uscatul la suprafata? Raspunsul devine mai clar atunci cand cunoastem despre o proprietate a placilor litosferice numita «izostazie» cuvint grecesc care inseamna balanta sau echilibru. Dupa cum arata cercetarile gravimetrice puterea atractiei este uniforma pe toata surafata Pamantului. Acest fenomen a primit denumirea de izostazie. El se manifesta prin aceea ca relativ subtire (apr. 70km) si usoara (predominant granit) scoarta teresta se situiaza pe un strat enorm (2900km.) care comparativ este cu mult mai grea decat mantia pamantului. Cu toate ca mantia pamantului este alcatuita din material dur, sub influenta temperaturilor foarte mari si presiunii prezente in adincurile pamantului,orice obiect dur isi manifesta capacitatile de plasticitate. Cu cat este mai gros o oarecare parte a scoartei tereste cu atat mai adinc se afunda hotarul de jos deplasind substanta din mantie. Pe de alta parte cu atit mai puternic se ridica deasupra comparativ cu regiunile apropiate ale scoartei terestre. In acest fel greutatea totala a scoartei terestre si mantiei sub suprafete egale a regiunilor de pe scoarta terestra ramane practic la fel fie in munti, campie sau oceean.

Dar cum se obtine aceasta balanta? ''Cine a măsurat apele în palma lui şi cerurile cu lăţimea palmei? Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu o cumpănă?'' Isaia 40:12. In realitate blocurile litosferice se comporta tot asa cum cuburile de lemn de diferite forme plutind intr-un bazin cu apa. Noi putem sa influentam cum vrem acest sistem. De exemplu — sa schimbam apa sau greutatea sivolumul acestor cuburi. Sistemul va reveni din nou la starea de echilibru izostazic. Cei drept plasticitatea sistemei ''scoarta pamantului — mantia pamantului'' este considerabil mai joasa decat sistema ''bazin — cuburi''. De aceea ea avut nevoie de ceva timp ca litosfera continentala groasa sa iasa la suprafata si recapatindusi din nou proprietatile izostazice.

Au fost nevoie de 74 de zile ca uscatul sa iasa la suprafata luind ca calcul nivelul maxim al Potopului pana cand sau aratat varful muntilor. Asadar viteza medie de ridicare a scoartei terestre a fost de 9 cm pe zi.

Paralel cu ridicarea masivului continental o cantitate importanta de apa a inceput sa se acumuleze imediat dupa distrugerea stratului de vapori de apa care inconjura Pamantul in calote glaciare in ambele emisfere.Efectul de sera a fost compromis si aceste zone nu erau incalzite suficient datorita ca razele solare ating oblic aceste zone.

Aceasta imagine ne arata ca coloana geologica evolutionista este gresita:

• copac fosilizat care strabate cateva ere geologice