Marturisirea lui Darwin

Asa dar, nu avem fosile veridice, adica nici schelete si nici componente ale lor care sa ne indice faptul ca omul a aparut de la maimuta. Dar poate omul este componentul chee al altor organisme aparute in procesul evolutiei, fosilele carora este imposibil da gasit?

Pentru raspunsul la aceasta intrebare ne vom adresa catre intemeetorul invataturii evolutioniste Charles Darwin. In cartea sa “Originea speciilor” el scria: "Sincer vorbind cel mai absurd lucru poate fi presupunerea, ca pe calea selectiei naturale s-ar fi putut forma ochiul cu toate inventiile sale inimitabile pentru a regla distanta focala, pentru a contola cantitatea de lumina patrunsa si pentru a corecta aberatia sferica si cromatica".
Cu toate aceste Darwin nu stia, ca ochiul uman este ca o minicamera video (cu diametrul de 24mm si greutatea — 7,5grame), cu o structura incredibil de complexa si poate concomitent sa prelucreze aproximativ 1,5 milioane de imagini, inainte ca ele sa fie transmise la creer cu ajutorul a 137 milioane de terminatiuni nervoase.   
 De aceea, dupa presupunerea corecta a absurditatii formarii ochiului uman pe calea selectiei naturale, Darwin, pentru salvarea ''teorii'' sale evolutioniste a folosit o diversiune smechera, apeland la filosofia stiintei. ''Insa cand pentru prima oara a fost facuta afirmatia, ca soarele sta iar pamantul se misca in jurul lui, ratiunea umana tot a afirmat ca este falsa; totusi fiecare filosof cunoaste, ca vechiul proverb Vox populi - vox Dei, nu poate fi de incredere in stiinta''.

Adevarat, soarele nu sta si pamantul se roteste (si cei cu asta aici?), dar... ochiul uman nicidecum nu putea sa se dezvolte pe cale selectiei naturale sau mutatiilor, deoarece este fara folos daca lipseste macar un component: corneea, lentilele, retina, corpul vitros, fovea, nervul optic si altele. Cu atat mai mult, ca insusu ochiul este inutil fara receptorul semnalului video (cortexul vizual al creerului) si dipozitivului complex de calcul si prelucrarea datelor primite.