Rolul selectiei si mutatiei in evolutie

Esecul multor argumente folosite pentru sustinerea modelului evolutionist sau constatat cu timpul, insa si atunci cand se forma aceasta invatatura Darwin nu a putut sa aduca argumente convingatoare care sa sustina aceasta ipoteza. Dar mai mult de atat, el considera ca toate schimbarile in structura si functionalitatea lumii animale si vegetale sunt conditionate de principiile seletiei naturale.

In teoria evolutiei sintetica moderna aceasta greseala este corectata pe calea adaugarii altor factori: izolare reproductiva, mutatii, recombinarea genelor, driftului genetic si altele. In acest fel, selectia naturala (ipoteza lui Wallace si Darwin), variabilitatea, izolarea reproductiva, recombinarea genetica si mutatiile (opinia neodarwinistilor) duce la schimbarea microevolutionista a organismelor adica adaptare.

Insa, pe baza acestui fapt nu se poate de afirmat, ca in natura candva a existat macoevolutia — procesul de formare a marilor unitati sistematice: gen, grup, clasa, tipuri, segmente.

Microevolutia nu genereaza informatie genetica noua si nici nu o perfectioneaza pe cea veche, ceea ce este necesar pentru procesul macroevolutiei. Da, selectia naturala poate intari schimbarile geneticeintr-o populatie concreta, insa el nu reprezinta un mecanism pentru aparitia schimbarilor, adica nu creeaza o noua informatie.

In ceea ce priveste mutatiile (cromozomului si genomului ) anume aparitia brusca a modificarilor persistente ale structurilor genetice (erorile in urma replicarii ADN-ului), unii savanti chiar si microevolutia (ca rezultat al mutatiei) pun la indoiala. Mutatiile nu pot fi generatorul evolutiei, pe baza faptului dovedit stiintific , ca majoritatea mutatiilor au loc in cele 98% ADN, care nu reprezinta proteine de codificare a genelor.
In cele 2% ramase de ADN, de proteine codificatoare, - 99,9% din toate mutatiile sunt neutre sau dau abateri de la norma, destorsionari si chiar urmari letale (in genomul omului au fost identificate peste 5000 de mutatii repetate si toate sunt inutile). Mutatiile in general eficient distrug organismele, dar nu le creeaza, si de aceeea o mare parte din genele-mutante dispar din genofond, contrar ipotezei evolutioniste.
Pentru o mutatie benefica (adica imbunatatite caracteristicilor reproductive) exista mii daunatoare! Ca sa micsoreze numarul colosal de mutatii inutile evolutionistii folosesc termenul de muatii ''slab dispuse'' si ''neutre''. In acest fel procentul abaterilor nefavorabile artificial se micsoreaza.
Insa, pentru o schimbare evolutiva, este necesar nu de una, dar de o serie concomitenta de mutatii pozitive (dar nu neutre) intr-un organism, ca sa aiba loc formarea benefica macar la un singur organ nou sau sistem. In prezent, lumea animala si vegetala contin doar o parte din informatia initiala (obtinuta in momentul creatiei), ce treptat degradeaza ca urmare a acumularii mutatiilor daunatoare.