Unde sunt nenumaratele forme de trecere a organismelor vii?

  Au trecut mai mult de 150 de ani, dupa publicarea renumitei lucrari a lui Darwin, in decursul caruia paleontologii au descoperit, descris si sistematizat peste 250 milioane de fosile si mai mult de 250 de mii de specii. Insa forme de trecere credibile de la organismele inferioae la cele superioare (de la amfibie la om), practic nu au fost gasite nici pana la momentul de fata.

Astazi exista mai putine exemple de incredere ale transformarilor evolutive, decat in perioada lui Darwin. Conform expresiei geniale a paleontologilor, ''fosilele nu sunt sigure, oasele va pot spune tot ce vreti sa auziti'', deoarece in fosile nu veti gasi: piele, par, buze, nas, singe, terminatiuni nervoase si alte componente importante. Oasele fragmentare reprezinta fantezia artistilor si dorinta autorilor publicatiilor de a le oferi lor ''veriga lipsa'' ceea ce agraveaza situatia.

La etapa actuala este stabilit, ca organismele care au lasat cele mai multe fosile, nu au forme de trecere. Complet lipsesc formele de trecere intre tipuri (principalele grupuri sistematice) si foarte putine sunt intre clasele lumii vegetale si animale. Dar, conform modelului evolutionist anume aici trebuie sa existe cel mai mare numar de forme intermediare.

In afara de aceasta, unele fosile fosile care erau interpretate ca forme de trecere, sa constatat ca sunt nesigure: fie din greseala sau au fost falsificate. De exemplu, se considera ca, pestele coelacanth reprezinta forma de trecere de la peste catre amfibii si a disparut cu 60-90 milioane de ani in urma. Insa in 1939 in largul coastei insulei Madagascar a fost prins primul exemplar al pestelui coecalanth viu, iar mai tarziu au urmat si alte exemplare. In acest fel coecalanthul nu este o forma de trecere.

Au fost gasite si multe altele ''fosile vii'', adica animale care se considerau disparute, de exemplu, lingula — animal maritim minuscul presupus disparut cu 500 milioane de ani in urma, viu si astazi, ca si alte ''fosile'': crabul cu coada nord american, solendon — sapator in pamant, tuatara — reptilie (datata ca diparuta cu 200 milioane ani in urma). Multe animale marine: broaste testoase, stridii, meduze, midii, unele moluste, homari, raci, brahiopod, tarponi, rechini, bibani in decursul a milioane de ani nu au suferit nici un fel de schimbari evolutioniste. De exemplu, fosilele de broasca testoasa datata cu 210 milioane ani si molusca Neopilina (430 milioane ani), practic nu se deosebesc cu nimic de cele existente acum.

Cum arata cele mai vechi fosile: krocodilii, liliacii zburatori, broastele, libelulele, mustele, albinele, fluturii, furnicile, gandacii de bucatarie ei aveau toate caracteristicile esentiale disponibile la cele din prezent. Nu avem nici un temei sa afirmam ca liliacul zburator si balena albastra au provenit de la acelasi stramos — mamifer insectivor terestru de marimea unui sobolan (altii stramosi ai balenei, presupusi de catre evolutionisti: mezonihii, hipopotamii, artiodactyla ).