miercuri, 10 aprilie 2013

Imposibilitatea generarii spontane a vietii


Invatatura evolutionista se refera nu la stiinta practica, dar la cea istorica (despre trecutul neobservabil), mai precis la filosofia naturalista, mascata sub stiinta. Aceasta stiinta istorica trebuie sa explice tot procesul invers: de la om pana la primul organism viu care sa se auto-produca, dar…. nu poate.
De aceea nu e de mirare, ca tot mai multi savant considera ipoteza evolutiei nedovedita, in deosebi, afirmatia despre o aparitie intimplatoare si dezvoltarii vietii pe Pamant din materie neorganica.

Deoarece pentru compusul anorganic e necesar doar energia. Dar pentru structurile vii – energia si informatia specifica privind mecanismele biologice, care nu rezulta din proprietatile materiei (dar intrece cu mult posibilitatile tehnice moderne ale omului).
Descoperirea ADN, ca purtator a codului genetic, a aratat ca aparitia vietii este nemijlocit legata de disponibilitatea unei sisteme complexe a informatiei chimice. Numai datorita prezentei ei putea sa apara protobacteria sau prima amoeba: din neviu sa apara ceva viu. ADN, contrar opiniilor evolutionistilor, reprezinta nu un sablon, dar instructiunea (software-ul), care nu se poate scrie pe sine insusi.
Corect ar fi de remarcat faptul ca idea generarii spontane a vietii apartine neodarwinistilor. Personal Darwin era de o alta parere: “Probabil, toate organismele vii, care au existat vreodata pe Pamant, provin de la o singura forma initiala, in care prealabil i-a fost insuflata viata”.
Astazi orice microbiolog experimentat poate crea o noua forma de viata unicelulara, dar pentru aceasta el are nevoie de materialul initial corespunzator si ce este deosebit de important, cunostintele (banca cu informatii, acumulate de multe generatii de savanti). La baza evolutiei insa sta presupunerea, ca pentru aparitia celei mai simple forme de viata unicelulare este suficient doar procesele naturale intimplatoare de conexiuni haotice a monomerilor materii neorganice (adica “abiogeneza”).
Acestei ipoteze stranii i-au atribuit o denumire frumoasa dar fara sens “evolutia chimica”. Chipurile, este prima etapa a evolutiei, in rezultatul caruia substanta organica a aparut din moleculele neorganice sub influenta factorilor externi energetici si de selectie (?!) in puterea implimentarii proceselor de auto-organizare (?).  Dupa cum recunosc insusi evolutionistii, nu se stie cand, unde si in ce mod a inceput “evolutia biochimica”. Dar se poate de pus o intrebare mult mai simpla: “cum este posibil de extras informatia din procesele chimice intiplatoare necontrolate?”.
In cadrul acestei ipoteze, legatura de baza reprezinta “evolutia protobiotilor”. Ipotetic protobiotii nu sunt inca celule, ci organisme procariote, la care celulele nu au o membrana nucleara care să înconjoare informația genetică. Insa ele, chipurile sunt capabile de reproducere cu ajutorul sistemelor energetice (molecule cu diferite forme de fosfat), formarea polimerilor (sinteza moleculelor lungi din scurte) si evolutia metabolismului (schimbul de substante).
Insa aceasta ipoteza contrazice legile fizicii, chimiei si biologiei moleculare. De exemplu, pirofosfatul, in primul rand, este instabil in amestecuri, iar in al doilea, fara o sistema fotosintetica incheiata nu poate transmite energia. Dar fara consum de energie, nu este posibila formarea biopolimerilor. In afara de aceasta sinteza polimerilor intodeauna decurge in paralel cu dezintegrarea lor (despicare), si in mediu natural obisnuit, biopolimerii in totalmente se desfac de enzimele hidrolitice.
Procesele metabolismelor sunt in stransa legatura si sunt directionate spre un scop, ceea ce contrazice ipoteza  proceselor fara scop si haotice ale evolutiei chimice, caracterul intimplator al tuturor schimbarilor. Ipoteza evolutiei protobiotilor nu este in stare sa explice in ce mod erau gestionate procesele complexe a metabolismului in lipsa codului genetic (AND si ARN).  Referintele cetoase la auto-organizarea (?) materiei nevie (!) – nu sunt demne de savantii adevarati.
Pana astazi, evolutia chimica asa si ramane un mare mif cosmogonic: existenta protobiotilor nu e dovedita, un mecanism credibil al crearii lor nu exista, in conditiile de laborator ei nu au fost recreati.
De aceea unul din experti la nivel mondial in problemele originii vietii biochimic Klaus Dose a recunoscut: “La momentul de fata toate discutiile despre teorii si experimente in acest domeniu ori au ajuns in impas, ori insusi participantii si-au iscalit propria neputinta”.
Insa, probabil cu ajutorul minunei naturaliste, protobiotii candva intiplator au aparut pe Pamant? Atunci se poate de explicat in ce mod a aparut prima celula, iar din ea tot ce este viu!
Dar este oare asa???

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu