Dinozaurii contemporani oamenilor partea II

Conform mărturiilor cronicilor celtice vechi, regele Moridd (in latina Morvidus) a fost ucis si înghitit in anul 336 î.d.Hr. de monstrul gigantic Belua (de retinut faptul, că termenul de dinozaur a apărut abia în anul 1841, iar până atunci diferitele popoare numeau aceste animale diferit). Regele britanic Peredaru a avut mai mult noroc — el a invins in lupta cu un astfel de monstru în regiunea Llayn Llayon (Wales). Cronicile britanice de asemenea ne relatează o multime de locuri pe teritoriul actualului Wales, care cândva era populat de monstrii Afanc si Carrog, ce si-au primit denumirea dupa numele acestor fiinte. Unul din ultimii afanci a fost ucis in anul 1693 de Edward Lloyd in Llayn al-Afanc pe rîul Conway.

Un loc considerabil îl au dragonii în scrierile epice scandinave. Asa de exemplu, Saga Volsunga glorifică ispravile luptătorului pe nume Sigurd, care a învins monstrul Fafnir.

Fafnir se deplasa pe patru picioare glisind corpul greu pe pământ. Stiind ca pielea de pe spatele lui Fafnir este de nestrapuns cu lancea sau sabia, Sigurd a săpat o groapă pe drumul care îl traversa monstrul ca să ajunga la cascadă, si ascunzînduse în ea a străpuns animalul care trecea pe deasupra în burtă.

În epoca medievală timpurie aflăm, că luptele cu dragonii practic erau cele mai populare ocupatii ale cavalerilor, cu exceptia turneelor si aventurilor romantice. Un loc central in literatura cavalerească îl ocupă poema anglo-saxonă Beowulf. După părerea unanima a cercetatorilor istorici, eroul acestei poeme nepotul regelui Grethel, Beowulf (495-583 e.n.) - personaj istoric real, care a luat parte la multe evenimente istorice reale.

Insa necătând la alte lucruri principala ''profesie'' a lui Beowulf a ramas — sezonul vânătorii de dragoni. Noi putem sa stabilim si data concreta a celei mai importante realizări a lui Beowulf — victoria asupra monstrului GRENDEL — anul 515 e.n. (anume în acest an cavalerul a înterprins renumita călătorie către regele danezilor Grothgaru). Durata vietii lui grendel putea să treacă de 300 de ani si spre sfîrsitul vietii, dragonul putea să atingă o înaltime de cateva ori mai înalta decât a omului, ceea ce nu reprezenta o problemă în a înghitii un om :). Pielea de pe corpul animalului era greu de stăpuns cu sabia sau sulita. Un adevărat monstru gigand, ce se putea misca rapid si fara zgomot pe două piciare puternice din spate, cele din fată însa erau mici, fragile si neajutorate fixate în aer. O descriere ce corespunde cu un Tyrannosaur. Beowulf, stiind locurile slabe ale animalului, ia tăiat lui grendel laba din fată, dupa care creatura a murit datorită sângerării rănii (nu e de mirare, deoarece tensiunea arterială a ti-rexului trebuia sa fie considerabilă pentru alimentarea cu oxigen a creerului). Beowulf si echipa sa, asa cum se cuvine profesionistilor acordau suficientă atentie studierii structurii, obiceiurile si stilului de viată a dragonilor. Descrierile prezentate in carte ne permit sa identificam practic toate tipurile de dragoni, mentionati în poema, cu fosilele de reptile descoperite de paleontologi.

O personalitate istorică reala reprezintă de asemenea marele martir Gheorghii — originar din Capadocia, ce a atins pozitia de comita (comandant militar superior si consilier) pe timpul împaratului Diocletian. Cronicile au păstrat data si locul concret al mortii mucenice sf. Gheorghii – 23 aprilie anul 303, orasul Nikomedia (actual – Ismid). Însa o alta faptă a fost adaugată la numele său venerat în lumea crestină, un erou definit răsunător ca Victorios. Conform traditiei, în una din campaniile sale militare se afla în Beirut, pe timpurile celea oras fenician.Nu departe de oras, în muntii libanezi, se situa un lac. În el locuia un dragon rapitor, care a băgat groaza în locuitorii din împrejurimi. La îndemnul preotilor păgâni, localnicii aduceau regulat la lac un băiat sau fatăa ca jertfă si erau lăsati sa fie mâncati de dragon. Aflând despre aceasta sf. Gheorghii s-a luptat cu acest dragon, si i-a străpuns gâtul animalului cu o sulită, pironindul în pământ. După aceea el a luat balaurul (reptila, cum ar trebui denumită corect) si a duso în oras, unde i-a tăiat capul în prezenta multimii de oameni. Victoria sf. Gheorghii asupra dragonului a devenit un simbol măret al victoriei salvării oamenilor de către Crestinism în potriva păganismului uman. Cei interesant de remarcat, că această creatură se aseamană cu un dinozaur carnivor Baryonyx.

Epizoadele de intilniri cu dragonii, mentionate în cronicile bisericesti sunt la fel de numeroase ca si în sursele laice. În special au trebuit sa se lupte cu ei razboinicii – mucenic Teodor Tiron (17 februarie anul 305, orasul Anas, Pont) si voevodului Herculean Theodore Stratilatus (8 februarie anul 319). În cronicile bisericii din Canterbury (Marea Britanie) e remarcat, ca în ziua de vineri, 16 septembrie anul 1449 nu departe de localitatea Little Conrad la hotar dintre regiunile Suffolk și Esseks multi locuitori au văzut lupta dintre două reptile gigantice.

O trăsătură caracteristică tuturor istoriilor descrise mai sus este prezenta în mare numar a detaliilor tehnice si lipsa oricarei proprietăti supranaturale, tipic pentru mitologii. Acestea sunt doar câteva din istorisirile întilnirii omului cu dinozaurii, mentionate în sursele europene. Dar cate mai sunt în Indo-China, Japonia, America de Nord și de Sud, Africa, Asia, Orientul Mijlociu? Si toate dintre acestea, precum si multe altele rămase în afara exemplelor de istorii mentionate, marturisesc despre faptul că stămosii nostrii nu cu atât de mult timp în urma, în ciuda cronologiei evolutioniste si teoriei antropogenezei, erau, asa cum o descrie abordarea creationistă, „personal” cunoscuti cu dinozaurii.

Cel mai umitor este, că o multime de mentionari despre dinozauri gasim chiar si in Biblie.